Despre Satanism

Satanismul este perceput de catre adeptii autentici drept o anume cale oculta.
Intr-adevar, este un drum spre un anumit scop, a carui urmarire presupune un anumit stil de viata. Aceasta cale este intunecata, este o cale a mainii stangi(CMS/LHP) si acel scop specific este creerea unui nou tip de individ. La nivel generalizat, Satanismul se preocupa de schimbarea evolutiei noastre si a societatilor in care traim - creand, de fapt o noua specie umana si o civilizatie care sa corespunda acestui nou tip de fiinta umana.
Mai mult si deasemenea incorect, figura lui Satan se crede ca deriva din religia descrisa in 'Vechiul Testament', in care cuvantul "Satan" este vazut ca un derivat al cuvantului ebraic pentru "acuzator". In realitate, cuvantul ebraic el insusi deriva din alt cuvant - un cuvant antic grecesc. Acest cuvant grecesc inseamna atat "o acuzatie" , dar deasemenea inseamna si "cauza" sau "fundatie" sau "origine" a unui lucru. In esenta, cuvantul 'Satan' reprezinta: (a) prima cauza a schimbarii, a evolutiei umane, 'Adversar' in sensul termenului de opozitie, cel acceptat si acest sens este inca retinut in folosirea 'Diavolului' (de ex: Avocatul Diavolului). Cuvantul "Diavol" este derivat din cuvantul grecesc - - via latinescul "diabolus". Astfel, figura lui Satan nu ar mai trebui vazuta drept o inventie evreiasca, asa cum se presupune, ci este cu adevarat o reprezentare a opozitiei, a Ereziei: si un simbol al schimbarii creative.
In mod fundamental, Satanismul se opune supunerii din cadrul religiei conventionale. Religia conventionala inseamna supunere - fata de o zeitate si fata de autoritatea/biserica ce o reprezinta, ori fata de o dogma ce deriva din cuvintele unui 'profet'/'mantuitor'. De asemenea, religia conventionala inseamna un anume fel de a 'privi lumea' - o anume perspectiva. Aceasta cale religioasa este calea dogmei, a revelatiei si in cele din urma, a fricii. Este si trebuie sa existe credinta - credinta este pusa inaintea intelepciunii individului, provenita din experienta de viata.

Calea Satanismului este total opusa acesteia - este calea liberarii, atat interna cat si externa. Este o dorinta de a cunoaste bazata pe experienta personala. Este o dorinta de a fi mandru - a exulta si a te bucura de viata si astfel a-ti indeplini posibilitatile pe care viata ti le ofera. Cu alte cuvinte, este o explorare a frontierelor - sau o extindere a acestor frontiere. Este o dorinta de a excela, a reusi, de a seta standardele pe care altii sa le urmeze, decat a urmari standardele fixate de altcineva.

Binenteles, aceasta cale nu este usoara - necesita un anumit tip de persoana: cineva care este plin de spirit, cu o dorinta de cucerire si de sfidare. O persoana cu caracter. De aceea, din cauza 'firii umane' Satanismul nu este potrivit decat pentru o minoritate - acei putini care pot sfida cu adevarat si care pot porni impotriva normelor acceptate. Deoarece este un principiu fundamental al Satanismului autentic conform caruia fiecare individ isi gaseste propropriile limite si astfel traieste, sau moare, dupa propria morala si etica. Un Satanist nu accepta alte restrictii decat cele impuse de el/ea insusi. Acestia accepta ca ei si numai ei sunt cei care trebuie sa-si gaseasca raspunsurile la intrebari - si acestea deriva din experientele personale directe, prin stilul de a trai viata din plin. Acestea nu pot deriva din credinta, dogma sau din 'invataturile' altcuiva - sau dintr-o teorie propusa de o anume organizatie, grup etc.

Calea Satanismului nu e usoara - metodele, experientele care sunt necesare si pe care Satanistul le foloseste in urmarirea scopurilor sunt riscante si periculoase. Este usor sa dai gres, sa fii prins etc. Nu este nimic - si nimeni - care sa-l ajute pe Satanist in aventura sa. Nu exista nimic care s-o faca mai usoara, mai putin dificila, mai putin periculoasa. Exista numai determinarea lui/ei si invatarea din experienta: dezvoltarea graduala a caracterului prin intermediul experientelor personale. Numai asa are loc o evolutie reala, autentica a individului.