Calatorie

Cand luna va rasari,
Toti ne vom gandi...
Iar noi ne vom aminti,
De noaptea lunii argintii.

Prin stelele asfintite luna, isi arata un zambet,
Cu durerea ei intrezarindu-se ca un tunet.
Prin lumina fetei sale limpede,
Incep a se trezi tipete.

Aratandu-ne frica, in lumina zorilor
Ne vom aminti de ziua florilor.
In timp ce calci pe uma norilor,
Prin lumea vie a culorilor.