Vis posedant

Departe ajung sa stau de lumea ce ma-nconjoara
Arunc priviri sceptice in jur, ca un sacal infometat
Lumea ajunge doar un strop de praf in fata mea
Iar eu doar o ignor privind-o in gol.

Prind curaj si ma apropii de o fiinta,
Moarta,
Avand pe fata o expresie vie
Infatisand aceeasi privire...
De parca m-ar sfasia privindu-ma in gol.
Ajung din ce in ce mai aproape de ea,
Incerc sa-i vorbesc, dar...nu pot!
Cuvintele nu ies, respiratia si bataile inimii nu mi le mai simt
Ajung sa fiu la fel de moarta ca ea
Cu privirea-n gol, spasmotica
Reusesc s-o intreb: Ce esti? Cine esti?!

Atunci, realizand ca e doar o oglinda,
Care repeta tot ce spun...
Ajung sa fiu propria-mi sclava a mintii.

Stand si vorbind cu mine, despre mine
Am realizat ca pot sa ma schimb...
Desi n-am reusit,
Am ajuns sa ma uit cu aceeasi privire,
Dar tot pierduta-n lumea mea.