Viata

Tacerea e apasatoare in aceasta dimineata
Singuratica si morbid de frumoasa isi termina ceaiul
Odata cu trecerea timpului pe chipul ei bland.
Se aud niste pasi pe coridorul blocului,
Ea tresare, crezand ca se indreapta spre camera ei...
Dar nu e nimeni pe holul pustiu si intunecat al blocului,
A fost doar o iluzie.
Desi timpul trecea pe langa ea,
S-a hotarat sa faca o plimbare prin gandurile ei,
Vrand sa afle cum sa incetineasca timpul,
Cum sa-l opreasca.
Sa nu-si mai bea ceaiul de dimineata,
Sa doarma,
Sa viseze,
Sa faca timpul doar al ei...
Sa dispara din tacerea apasatoare a diminetii.
Apoi, a realizat ca timpul defapt statea pe loc,
Se uita la ea cum sta cu ochii inchisi
Si cum tacerea ii lasa riduri adanci, triste pe fata.
Din acel moment...nu s-a mai trezit,
A ramas cu gandul plecat la timpul ce trecea pe langa ea,
Pana ce a trecut si ea odata cu timpul.